22 octombrie 2026 • Timp de citire: 5:00 minute
Noile modificări ale procedurii de rambursare a TVA clarifică modul în care ANAF identifică firmele care prezintă un risc de rambursare necuvenită și stabilește ce deconturi pot ajunge la inspecție fiscală anticipată. Pentru companii și contabili, verificarea declarațiilor, a diferențelor dintre evidențe și a situației fiscale a partenerilor devine cu atât mai importantă.
În septembrie și octombrie 2026, ANAF a modificat procedura de soluționare a deconturilor cu sume negative de TVA cu opțiune de rambursare. Schimbările vizează atât criteriile folosite pentru identificarea riscurilor, cât și modul în care autoritatea fiscală analizează și soluționează deconturile.
Cel mai recent act normativ este Ordinul ANAF nr. 1.425/2026, publicat în Monitorul Oficial nr. 868 din 16 octombrie 2026. Acesta modifică Ordinul ANAF nr. 352/2022 și înlocuiește anexa nr. 6, care enumeră situațiile din care poate rezulta un risc de rambursare necuvenită a TVA.
Pentru a înțelege impactul noilor prevederi, este important să vedem ce a introdus cadrul din septembrie și ce clarifică modificările din octombrie.
Ordinul ANAF nr. 1.123/2026, din septembrie, a introdus o listă de situații de risc utilizate în analiza deconturilor cu TVA solicitată la rambursare. Identificarea unei astfel de situații poate determina includerea contribuabilului într-o bază de date specială și soluționarea decontului după efectuarea unei inspecții fiscale anticipate.
În octombrie, Ordinul ANAF nr. 1.425/2026 a modificat procedura și a înlocuit anexa care cuprinde criteriile de risc. Scopul modificărilor este de a clarifica aplicarea regulilor și modul în care sunt analizate anumite situații.
| Aspect | Reguli introduse în septembrie | Modificări din octombrie |
|---|---|---|
| Identificarea riscului | Sunt stabilite situații concrete care pot indica un risc de rambursare necuvenită a TVA. | Este clarificat faptul că identificarea a cel puțin uneia dintre situațiile din anexă poate fundamenta propunerea de înscriere în baza de date specială. |
| Analiza contribuabilului | ANAF analizează situațiile de risc relevante pentru decontul depus. | Referatul trebuie să prezinte analiza efectuată și să indice situația de risc care justifică propunerea. |
| Menținerea în baza de date | Încadrarea în situațiile de risc poate conduce la înscrierea contribuabilului în baza de date specială. | Este clarificat modul în care se reevaluează existența riscului și se decide menținerea sau radierea contribuabilului. |
| Criteriile din anexă | Este introdusă lista situațiilor de risc utilizate în procedură. | Anexa nr. 6 este înlocuită cu o nouă versiune, care clarifică anumite situații și include criterii referitoare la relația cu furnizorii. |
Anexa nr. 6, în forma înlocuită prin Ordinul nr. 1.425/2026, enumeră 14 categorii de situații care pot fi relevante în analiza ANAF. Acestea privesc atât contribuabilul care solicită rambursarea, cât și anumite aspecte legate de furnizorii săi.
1. Situația administratorilor și a persoanelor cu participații semnificative
Analiza poate lua în considerare dacă administratorii sau participanții semnificativi la capitalul social figurează în baza de date specială privind riscul de rambursare necuvenită a TVA ori dețin funcții similare la alte firme înscrise în această bază de date. Sunt relevante și anumite informații din cazierul fiscal, inclusiv cele privind atragerea răspunderii solidare sau patrimoniale și faptele sancționate ca infracțiuni, în condițiile prevăzute de anexă.
2. Modificările importante ale sumelor solicitate la rambursare
ANAF poate analiza dacă firma a efectuat regularizări ale TVA deductibile sau colectate care au un impact semnificativ asupra sumei solicitate la rambursare. Un alt criteriu este creșterea semnificativă a sumei solicitate comparativ cu rambursările anterioare. Aceste situații nu înseamnă automat că există o neregulă. Ele pot necesita însă explicații și documente care să justifice evoluția sumelor.
3. Corectarea frecventă a erorilor materiale
Frecvența ridicată a corecțiilor de erori materiale poate fi un indicator de risc atunci când acestea au un impact semnificativ asupra sumei solicitate la rambursare. În analiza prevăzută de anexă nu sunt luate în considerare corecțiile efectuate din oficiu de organul fiscal. Pentru firme, acest criteriu subliniază importanța verificării deconturilor înainte de depunere și a documentării corecțiilor efectuate.
4. Declarații fiscale nedepuse
Lipsa declarațiilor D394, D390 sau D406, atunci când termenul legal de depunere a expirat, poate reprezenta o situație de risc pentru firma care solicită rambursarea. De aceea, înainte de depunerea decontului, este important ca societatea să verifice dacă obligațiile declarative aplicabile au fost îndeplinite.
5. Diferențe între decont și datele din sistemele fiscale
Anexa include situații în care există diferențe semnificative între:
În ambele cazuri, analiza trebuie să țină cont de prevederile aplicabile sistemului TVA la încasare. Diferențele pot avea explicații legale sau contabile, însă este important ca firma să le poată identifica, reconcilia și justifica prin documente.
6. Situația financiară și vechimea firmei
Printre situațiile prevăzute în anexă se numără:
Aceste criterii fac parte din analiza de risc și trebuie interpretate în contextul procedurii aplicabile, nu ca o concluzie automată că firma a solicitat nejustificat rambursarea.
7. Situația furnizorilor
Un element important al listei este situația furnizorilor care au emis facturile din care provine o proporție semnificativă a TVA deductibile incluse în decont. Potrivit anexei, pot fi relevante situații precum:
Lista se aplică în condițiile specifice prevăzute în anexă, inclusiv în ceea ce privește proporția semnificativă a TVA deductibile provenite de la furnizorii analizați. Prin urmare, verificarea partenerilor comerciali nu este doar o măsură de prudență în relațiile de afaceri. Situația fiscală a anumitor furnizori poate deveni relevantă și în analiza unui decont de rambursare a TVA.
Identificarea unei situații de risc nu echivalează, prin ea însăși, cu respingerea cererii de rambursare. Procedura prevede analizarea situației contribuabilului și, dacă sunt îndeplinite condițiile legale, întocmirea unui referat motivat pentru propunerea de înscriere în baza de date specială. În cazul deconturilor pentru care se constată riscul unei rambursări necuvenite, soluționarea se face după efectuarea inspecției fiscale anticipate.
Dacă, în urma analizei, riscul nu mai este identificat și contribuabilul este radiat din baza de date specială, decontul poate fi soluționat potrivit procedurii aplicabile.
Pentru firme, consecința practică importantă este că rambursarea poate necesita verificări suplimentare, iar momentul încasării sumelor poate fi influențat de durata acestora. De exemplu, o societate care solicită o rambursare semnificativ mai mare decât în perioadele anterioare ar trebui să poată explica diferența prin achiziții, investiții, regularizări sau alte operațiuni documentate. În mod similar, diferențele dintre decont și datele din sistemele fiscale ori situațiile relevante ale furnizorilor pot necesita clarificări.
Aceste exemple nu înseamnă că o sumă mare solicitată la rambursare sau o diferență identificată determină automat un control. Încadrarea depinde de analiza efectuată de organul fiscal și de condițiile prevăzute în legislație.
Ordinul ANAF nr. 1.425/2026 a fost publicat în Monitorul Oficial nr. 868 din 16 octombrie 2026, dată la care a intrat în vigoare.
Noile prevederi se aplică deconturilor cu sume negative de TVA cu opțiune de rambursare aferente:
Pentru deconturile aflate deja în curs de soluționare la data intrării în vigoare, ordinul prevede o regulă tranzitorie: acestea se soluționează potrivit procedurii în vigoare la data depunerii lor, fără a lua în considerare efectele juridice produse în perioada de aplicare a Ordinului nr. 1.123/2026. Așadar, firmele care au deconturi în curs de soluționare trebuie să țină cont de regulile aplicabile situației lor concrete, nu doar de data publicării celui mai recent ordin.
Pentru a reduce riscul apariției unor neconcordanțe și pentru a putea răspunde solicitărilor de clarificare, companiile pot include următoarele verificări în procesul de pregătire a decontului:
Relațiile comerciale presupun încredere, dar și verificări. O firmă poate avea evidențe contabile corecte și documente justificative complete, însă situația fiscală a unor furnizori poate fi relevantă în analiza de risc realizată de ANAF.
Înainte de încheierea unui contract sau de derularea unor tranzacții importante, este util să verificați datele fiscale disponibile despre partener: codul de identificare fiscală, statusul TVA și, acolo unde este relevant, informațiile privind inactivitatea fiscală.
Verificările periodice pot ajuta la identificarea unor schimbări care merită analizate și la păstrarea unei evidențe mai clare a relațiilor comerciale. Ele nu elimină toate riscurile fiscale, dar contribuie la o mai bună documentare a deciziilor de business.
Modificările din septembrie și octombrie 2026 consolidează cadrul prin care ANAF identifică situațiile ce pot indica un risc de rambursare necuvenită a TVA. Ordinul nr. 1.425/2026 aduce clarificări procedurale și înlocuiește anexa cu situațiile de risc, inclusiv în ceea ce privește informațiile fiscale relevante despre furnizori.
Pentru companii, mesajul practic este clar: un decont bine pregătit trebuie să fie susținut de declarații depuse la timp, evidențe reconciliate și documente justificative complete. În paralel, verificarea informațiilor fiscale disponibile despre partenerii comerciali poate contribui la o gestionare mai atentă a riscurilor. Pregătirea din timp nu garantează rambursarea fără verificări suplimentare, dar ajută firma să explice mai ușor operațiunile declarate și să răspundă solicitărilor organului fiscal.